Ioan Kaleve o viață de anonimat

Somnambulism

Taie astrul nopții, pânza, ca o spadă;
Cad perdele roase
Stelei, razei pradă ...

II.

Iar Poetul ...
Încă,
Prins cu aleluia,
Se închegă-n Munte,
Fiu al nimănuia ...

III.

El zărește-n pânză
Vlăguiri,
Bici,
Jug
Și o verde cloacă ...
Da-l străpunge ura
Zilelor infecte ...

Și, revelare

- Se crapă de ziuă: zorile se crișcă ...
Cenușiul,
Încă,
În mine se mișcă.

II.

- Bezna
E amară.
- Eu
Sunt o zminteală;
Viața e o crimă: taie cu migală
- Visul
E o spaimă?
- Gândul
E un plug;
Poetu-i o zdreanță: vlăguit, transfug ...

III.

- Te răsfrângi
În tine?
- N-am unde
Să fug!

Semnul

- Sună
Ceasul sorții
Ca să te deștepți,
Ori ...
E însuși Semnul
Pe care-l aștepți?

II.

- Dinspre veșnicie, fâlfâind din file,
Prăfuite, triste,
Fu
La mine-n sânge
Un Semn să persiste ...

III.

- Să-ți aducem vreascuri?
Steme dokiane?
- Ochi de fântânele,
Cerul să-mi deschidă
Că-s păscut de rele
Și am grea obidă ...

Vaier pe buracă

- Vuie glasul morții, negru, pe Bârgaie:
Vine dezbinarea, ura și ne taie,
Iar crivățul veșnic, încă mai vârtos,
Mult mai adânc rupe, mult mai veninos ...

II.

Steme vechi și prapori
De nori
Se resorb
Și-mi apare-n bolte,
Năzdrăvan,
Un Corb:
Sabie cu cruce
Într-un pisc felah
Ține strâns în hronic
Pentru neamul vlah ...

III.

Iată, da, văd SEMNUL:
Pe colină vine;
Zmulge din heraldici obârșii divine;
Pe creieru-mi neted
Ochi aprins șoptește
Și cu vorbă aspră mă precumpănește ...
- Se rotește, albă,
Apa în fântână?
- Rog,
Îngăimând, Corbul
Sacru
Să rămână !...