De consternare
Sec: vatră omul cărții
Nu are
Și nici foc;
Nici soartă și nici stare; nici masă și nici loc
Și-i sărăntoc, bicisnic, căzut la mila lumii...
Un fruct de mistuire la jarul pasiunii.
II.
Și e uitat prin codri, prin văgăuni, pe dealuri
Și-i prigonit de-o urbe secată-n idealuri...
III.
...
Pasionat în vremi ostile
Era o ceoaflă oarbă
În desprimăvărate
Și nu erau furaje.
Și nu erau bucate...
Zăcea Cumbri’Aveti, atinsă de Pelagră
Și boul de tânjală lovit de Buba-Neagră
II.
Se zgâlțâiau ușorii din toc și cercevele;
Picau din streașini monștrii de sticlă, fără milă;
Se dezlipea argila, în roate, din nuiele;
Se descărna „cununa” și „cornii” de șindrilă...
Numai Ilie-n vatră, într-un morman de cărți
Încolăcea formule, încărliga la hărți.
III.
- Mai lasă, muichii, cartea,
Țăruza și hârtia
Că ne-a lovit, amară
Și oarbă, sărăcia !
Prepară buruiana gălbezei
Pentru oi
Și pune spânz în greabăn
La vite.
Vezi,
Pune și în șchei
La boii grei ! ...
IV.
- Acuș-acuș, bunico,
Numai să prind în frază
Ideea mea expresă ...
V.
Așaa...
Acum bea ceaiul !
Ți-oi pune și-o compresă ...
Voi rândui de vite
Și toate vor fi strună !
VI.
...
VII.
...
Reverberații para ...
Fusese-n ziua aceea
O cloanță cam nebună:
Ba se gătea cu monștri,
Ba chicotea de bal...
Seara
Picta nostalgic
O boltă de cristal ...
II.
Privea, pierdut în spații
Și-n reverii, Ilie:
Se regăsea în Forum...
Ba în Academie...
Vedea studenți sfielnici
Cu gălbejite fețe
Veniți
Din zbor eteric
Esențele să-nvețe...
Vedea mulțimi uimite,
Rumori, reverberații
Iar el, pe table late,
Pierdut în demonstrații,
Împreuna formule profund și elevat...
Ba
Se vedea, în strană, cu șnur încununat...
III.
Simțea în măruntaie căldură,
Bucurie;
Se adâncea în sine,
În vis
Și-n veșnicie...
...